Finala a-nceput demult la noi
Pe treptele Palatului Culturii
Atunci când importanţa semnăturii
Ne-a readus Petrolul înapoi.
Finala asta n-a-nceput curând
Aşa cum poate au crezut naivii
Ci a-nceput în ziua când pe Vivi
Pentru Petrolul l-am văzut plângând.
Finala a-nceput de ani mai mulţi
Şi a-nceput timid în vara ceea
Când Lupii debutau în liga treia
Prin sate cu echipe de desculţi.
Finala asta n-a-nceput acum
Când pe Arena a decis arbitru’
Ci când au venit Stoica şi Dumitru,
Opriţa, Vlad –şi am pornit la drum.
Finala n-a-nceput ieri pe-nserat
Ci mi se pare că durează veşnic
Poate-a-nceput în iunie la Strejnic
Când unii nici nu ştiu ce s-a-ntâmplat.
Finala n-a-nceput la București
Chiar dac-aseară s-a jucat acolo
Ci a-nceput de mai demult când Volo
A refăcut un Templu la Ploiesti.
Finala asta care s-a jucat
La Bucuresti pe Mall-ul lui Oprescu
A inceptut în ziua când Multescu
De la retrogradare ne-a salvat.
Finală asta –derby interetnic
N-a început pe stadionul lor
Ci a-nceput din vară de când Rednic
A fost adus de Walter antrenor.
Finala asta n-a-nceput acum
Ci am bătut ca să ne-atingem ţelul
Damila, Braşov, Chiajna şi Oţelul
Iar CFR e capătul de drum.
Finala n-a-nceput cu noi pe străzi
Cântând intens refrenuri optimiste
Ci a-nceput cu zecile de liste
Făcute de băieţii din brigăzi.
Finala asta nu a-nceput azi
Ci miercuri când ne-a enervat Colțescu
A început în clipa când Bornescu
Mușca din adversarii de la Gaz.
Finala asta vineri a-nceput
Când au venit băieţii-n capitală
C-o seară înainte de finală
Şi ce mai atmosfera au făcut.
Finala n-a-nceput precum gândești
Când Balaj a decis să-nceapă jocul
Ci a-nceput cu banner-ul cât blocul
Făcut în Bariera București.
Finala asta a-nceput atunci
Când nu ne mai lua somnul de emoţii
Şi ne trezeam buimaci în toiul nopţii
Şi-apoi ne zvârcoleam ca nişte prunci.
Finala n-a-nceput pe stadion
Cu Balaj jucând “mingea sau terenul”
Ci a-nceput când am venit cu trenul
Şi am făcut spectacol pe peron.
Finala nu la nouă a-nceput
Cu Balaj jucând “pajura sau leul”
Ci a-nceput în clipa când DN-ul
Ocean galben-albastru s-a făcut.
Finala n-a-nceput civilizat
Cu oameni aşezaţi pe canapele
Ci steaguri, fanioane şi drapele
Toată peluza noastr-au invadat.
Finala asta n-a-nceput normal
Când la-ncalzire au ieşit băieţii
Ci a-nceput în clipa când atleţii
Au apărut tridimensional.
***
Finala asta nu s-a terminat
Cu fum şi cu acorduri de Tsaikovsky
Ci ea s-a terminat când Hamutovski
A aparat tot ce-i de aparat.
Finala asta nu s-a încheiat
Doar la final când lumea se aşteaptă
Ci s-a-ncheiat de când în banda dreaptă
A fost fără greşeală Alcenat.
Finala asta terminată nu-i
Când Balaj fluieră cu gesturi ferme
Ci-i terminată-n clipa când Guilherme
E şef suprem şi el pe partea lui.
Finala nu s-a terminat normal
Că ea oricum de mult se terminase
Că l-am avut în formă pe Manasse
A fost un stâlp al axului central.
Iar ceferiştii-au alergat în van
Degeaba s-au zbătut peste măsură
Fiindcă, deşi fundaş de conjunctură,
A fost ireproşabil azi Hoban.
Şi m-am convins că azi vom câștiga
La scurtă vreme după ce-au pus imnul
Când am văzut din nou cum rupe ritmul
Şi ce frumos driblează Boudjemaa.
Şi în peluză multora le-am zis
Că astăzi vor fi Lupii campionii
Când am văzut ce zi a prins şi Soni
Cu-n jocul lui curat, calm şi precis.
Deşi credeam că-i un băiat firav
Mi-a dovedit că are suflet mare
A fost foarte util în apărare
Şi-a şi cântat cu noi Gicu Grozav.
Comparativ cu noi au fost mult sub
Azi ceferiştii n-au jucat nimica
Încep să-l redescopăr pe Mojica
Că azi a fost mai bun ca pe youtube.
Clujenii au jucat din interes
S-a şi văzut c-a fost echipa ruptă
În schimb, ai noştri au venit la luptă
A fost gladiator Hamza Younes.
Iar Bokila –nimic de zis. Ce meci!
Cu golul lui am recâstigat Cupa
Şi eu, şi tu, şi noi, şi toată trupa
Să-i mulţumim din inimă pe veci.
Avem motive fericiţi să fim
Şi bucuria noastră e normală
Că au intrat fantastic în finală
Romario, Morar şi cu Achim.
Sunt bucuros că azi am câstigat
Chiar de-au lipsit Geraldo şi Bornescu.
Cristescu, Sauvadet sau Marinescu
Iar Neag şi Grecu nici ei n-au jucat.
Pe Contra îl ştiam că-i caracter
Dar nu credeam că e de meserie
Însa ne-a arătat la toţi ce ştie
Şi de-aia vreau iertare să îi cer.
***
Iar în peluză totu-a fost perfect
Femeile, copiii şi bărbaţii
Cântau necontenit ca apucaţii
Dragi Petrolişti, din partea mea RESPECT.
Atâtea steaguri jur că n-am văzut
Nici la Olimpiadă la Atena
Ce festival pe Naţional Arena
Hai recunoaşteţi sincer. V-a plăcut?
Dar am avut emoţii pe final
Că ceferiştii au forţat minunea
Deşi simţeam că-mi creşte tensiunea
Mi se părea că totu-i ireal.
Când i-am văzut pe ei cum se reped
Şi am văzut şi mingea-n plasa porţii
Le-am înjurat şi mamele şi morţii
Priveam în gol şi nu-mi venea să cred.
Ce s-a-ntamplat am înteles cu greu
Şi nu mai pricepeam nici cât e scorul
Am realizat c-a izbândit Petrolul
Când Dridea a pus mâna pe trofeu.
Mă uit spre Cupă şi aştept tăcut
Să izbucnesc când o ridică Soni
Peluza toată cânta “Campionii”
E seara pentru care ne-am născut.
Îmi amintesc prin câte am trecut
Rememorez în minte toată scena
Ce vis trăim pe Naţional Arena
E seara pentru care ne-am născut.
Mă uit în faţa mea la spectatori
Şi-i văd cum stau cu mâinile pe Cupă
Îi văd cum o ridică şi o pupă
Şi nu mai vor s-o dea la jucători.
O meritaţi băieţi că fără voi
Petrolul poate n-ar fi fost aicea
Peluză, stadionul şi nea Mircea
Ramân nişte simboluri pentru noi.
Toţi jucătorii cânta-n vestiar
Iar muncitorii demontează scena
Lăsăm în urmă Naţional Arena
Însa la Supercupă venim iar.
Plecăm puhoi spre gara din Obor
Cântând ca să răsune capitala
Să ştie toţi c-am câștigat finala
Şi ne p—m pe Bucureștiul lor.
Ne-ntoarcem către case îndărăt
Iar cântecul se-mbină cu alcoolul
De bucurie c-a învins Petrolul
În seara asta vreau să mă îmbăt.
Cu frate-meu mă înteleg cu greu
Iar telefonul l-am lipit de gură
El zice că a luat-o pe centură
Fiindcă din nou e haos pe DN-eu.
Ne apucăm cu toţii să votăm
Deşi e clar că toată lumea-i “pentru”
Iar de la sud o luăm pe jos spre centru
Pe jucători la ceas să-i aşteptam.
Iar cei care acasă au rămas
De bucurie au ieşit în stradă
Apar şi jucătorii la paradă
Şi tot Ploiestiul s-a-ntalnit la Ceas.
Încerc cu greu puţin să avansez
Şi cânt şi eu cu ultimele forţe
Cât fum! Câta lumină! Câte torţe!
Să nu mă mai treziţi dacă visez.
Lumea-n oraş se bucură enorm
Iar eu privesc de parcă sunt în transă
De-atâtia ani tot aşteptam o şansă
Dacă visez, lăsaţi-mă să dorm.
Şi cânta ploieştenii fericiţi
Din când în când şi cerul se aprinde
Imensă bucurie ne cuprinde
Dacă visez, să nu mă mai treziţi.
Nu pot să estimez cât a durat
Că mie totul mi-a părut o clipă
Greu se desparte lumea de echipă
Dar ştiu că înca nu s-a terminat.
Emoțiile astăzi sunt firești
Pe străzi se simte încă bucuria
Şi ştiu că mulţi aşteaptă poezia
Că azi a venit Cupa la Ploiești.
1-4 iunie 2013