Dacă ai fost la meciurile Petrolului în ultimii 12 ani, e imposibil să nu ne fi întâlnit măcar o dată fie pe Ilie Oană fie prin deplasările echipei noastre, indiferent că vorbim de stadioane din străinătate sau din țară.
Eu am pășit pentru prima oară pe stadion la începutul anilor 90, la un meci cu Rapid din care îmi amintesc doar de Mitică Jipa (care a reușit să mențină tabela intactă cu o prestație de excepție), de vechiul stadion și de prestația celor două galerii.
Finala Cupei din 1995 am ascultat-o la radio dar ulterior am avut ocazia să fac gimnastică de recuperare la cabinetul doctorului Bulata, cu soția lui Gheorghe Liliac și alături de jucătorii Petrolului din perioada 95-96 care veneau să se recupereze tot aici.
Prima deplasare am bifat-o la Târgoviște, în 1998 când m-am bucurat de egalare din mijlocul suporterilor dâmbovițeni.
În anii 2000 tata obișnuia să aibă abonament la T2, pe bătrânul stadion Petrolul iar când nu putea ajunge el intram prin metoda ”Ia-mă nene”.
Din 2011 am început să merg la meciurile Petrolului de acasă sau din deplasare alături de prieteni iar din 2014 și alături de copiii mei. Am abonament încă de la inaugurarea stadionului nou și il voi reînnoi de fiecare dată. Am fost la Arnhem în acea deplasare de poveste cu calificarea decisă de Grozav în minutul 96. Dar am fost și la Supercupa cu Steaua când a decedat Tavi Tatomir. Am multe amintiri de pe stadioane (atât plăcute cât și mai puțin plăcute) pe care m-am străduit să le prezint în cele 127 de poezii scrise până acum. M-am bucurat la fiecare gol, la fiecare victorie și la fiecare promovare (am prins vreo 7 până acum) și am plâns la fiecare retrogradare sau faliment. Asta e viața de petrolist!
Deși sunt doar cu 60 de ani mai tânăr decât Petrolul, sper să mai prin o deplasare europeană alături de copiii mei. Și poate un trofeu cu tot ce înseamnă emulația din jurul lui. Că destul am pătimit de-a lungul timpului.
Ne vedem la meciuri sau pe www.poetuldinpeluza.ro mai vorbim pe conturile dețiunute de Poetul din Peluză atât pe Instagram cât și pe Facebook.
În viața reală mă cheamă Liviu Drăghici, sunt profesor, am o anticafenea in Ploiești, sunt căsătorit și am doi copii.